Tulburarile de personalitate pot cunoaste o multitudine de forme, pot fi mai mult sau mai putin grave, insa in oricare dintre aceste situatii afecteaza viata pacientului si a familiei acestuia.
Se manifestă prin tulburări de comportament, de control al impulsurilor, ale relaţiilor interpersonale, de dispoziţie, tentative repetate de suicid, manifestări violente care produc frecvent probleme personalului medical şi nu numai.
Tipuri de tulburări de personalitate:
Personalitate paranoidă
Persoane reci şi distante în relaţiile interpersonale sau care sunt geloase şi autoritare dacă devin ataşate. Reacţionează cu suspiciune la schimbările de situaţie şi găsesc motive ostile şi răuvoitoare în spatele actelor inocente sau chiar pozitive ale altor persoane. Aceste motive ostile preprezintă proiecţii ale propriilor ostilităţi faţă de alţii. Atunci când ei cred ca si-au confirmat suspiciunile reacţionează cu furie.
Persoanele paranoide au tendinţa de a lua atitudine legală împotriva altora, în special când au senzaţia unei indignări îndreptăţite, dar ei nu-şi pot vedea propriul lor rol într-un conflict.
Din punct de vedere ocupaţional aceste persoane pot fi eficiente şi conştiincioase dar au nevoie să lucreze într-o relativă izolare.
Personalitate schizoidă
Persoanele sunt introvertite, retrase, solitare, reci din punct de vedere emoţional şi distante. Sunt adesea absorbite în propriile gânduri şi sentimente. Se tem de aprecierea şi intimitatea cu alţii. Sunt reticente, visează cu ochii deschişi şi preferă speculaţiile teoretice în locul acţiunilor practice.
Personalitate schizotipală
Persoanele sunt izolate social şi detaşate emoţional, la fel ca şi persoanele schizoide dar în plus prezintă ciudăţenii în gândire şi comunicare cum ar fi: gândirea magică, clarviziunea, ideile de relaţie sau ideaţia paranoidă. Aceste ciudăţenii sugerează schizofrenia dar nu sunt suficient de severe niciodată.
Personalitate borderline
Persoanele sunt instabile din punct de vedere al dispoziţiei, al comportamentului şi al relaţiilor interpersonale. Aceasta tulburare de personalitate este mai evidentă în primii ani de viaţă adultă dar tinde să devină mai evidentă şi să se stabilizeze cu vârsta.
Aceste persoane cred ca au fost private de îngrijirea adecvată în copilărie şi în consecinţă se simt părăsite, necăjite şi îndreptăţite să solicite atenţie şi protecţie.
Persoanele sunt în permanenţă în căutarea cuiva care să le poarte de grijă. Când se simt abandonate ele se izolează sau devin foarte impulsive, mânioase.
Trec foarte uşor de la o dispoziţie la alta, de la ură la dragoste sau viceversa, modificându-şi extrem şi părerile asupra lumii, a lor înşişi şi a altora.
Câteodată concepţia lor despre realitate e atât de deformată încât au scurte episoade de gândire psihotică, cum ar fi ideile paranoide şi halucinaţiile.
Persoanele se automutilează şi au ganduri chinuitoare de suicid sau încercări repetate de a se sinucide.
Personalitate antisocială
Persoanele cu această tulburare de personalitate ignoră fără milă drepturile şi sentimentele celorlalţi. Îi exploatează pe ceilalţi în scopul unor câştiguri materiale sau satisfacţii personale. Îşi exprimă conflictele în moduri impulsive şi iresponsabile.
Uneori cu ostilitate şi violenţă excesivă. Au toleranţă scăzută la frustrare. Ele nu anticipează consecinţele negative ale comportamentului lor antisocial şi nu simt remuşcări sau vinovăţie după aceea. Aceste persoane pot explica logic şi veridic comportamentul lor sau dau vina pe alţii. Relaţiile lor sunt caracterizate prin necinste şi înşelătorie.
Această tulburare de personalitate e adesea asociată cu alcoolismul, dependenţa de droguri, infidelitatea, promiscuitatea, eşecul profesional, schimbările frecvente ale domiciliului, condamnarea la închisoare. Tulburările tind să se diminueze sau să se stabilizeze cu vârsta.
Personalitatea narcisică
Persoanele se cred grandioase, au o senzaţie exagerată de superioritate. Relaţiile cu ceilalţi sunt caracterizate prin nevoia de a fi admirate.
Aceste persoane sunt extrem de sensibile la critică, nereuşită sau înfrangere. Când se confruntă cu imposibilitatea de a-şi satisface opiniile înalte despre sine se înfurie sau devin agresive.
Pentru ca se consideră superioare, ele cred ca ceilalţi le invidiază şi se simt indreptăţite să-i exploateze pe alţii, ale căror nevoi sau păreri le consideră mai puţin importante.
Personalitatea histrionică
Persoanele caută să atragă atenţia, sunt conştiente de înfăţişare şi sunt teatrale. Exprimarea emoţiilor pare adesea exagerată, copilărească şi superficială şi ca şi alte comportamente teatrale stârneşte atenţie înţelegătoare sau erotică a acestora.
Relaţiile se stabilesc frecvent, cu uşurinţă dar tind sa fie superficiale şi trecătoare. În realitate au nevoie de dependenţă şi protecţie.
Personalitatea dependentă
Le lipseşte încrederea în sine şi se simt deosebit de nesigure în ce priveşte capacitatea lor de a avea grijă de propria persoană, responsabilizându-i pe cei din jur. Ei declară că nu pot lua decizii şi că nu ştiu cum sau ce să facă.
Acest comportament se datorează parţial părerii că alţii sunt mai capabili şi parţial unei reţineri de a-şi exprima propriile păreri de care au nevoie prin agresivitatea lor (de fapt acest comportament e o formă de agresiune faţă de sine)
Personalitatea evitantă
Aceste persoane sunt hipersensibile la respingere şi se tem să înceapă o relaţie sau orice altă activitate nouă pentru că ar putea eşua sau ar putea fi dezamagite.
Au o dorinţă puternică de afecţiune şi acceptare. Aceste persoane răspund la respingere cu retragere şi nu prin accese de furie. Au un răspuns terapeutic slab la medicaţia anxiolitică.
Personalitatea compulsivă
Persoanele sunt conştiincioase, ordonate, perseverente, de încredere, perfecţioniste. Sunt inflexibile şi nu se pot adapta la schimbare. Sunt prevăzătoare şi cântăresc toate aspectele unei probleme având greutăţi în luarea deciziilor.
Îşi iau responsabilitatile în serios dar pentru că urăsc greşelile şi imperfecţiunea se pot pierde în detalii şi pot uita scopul sau pot avea dificultăţi în a-şi duce la bun sfârşit sarcinile. Responsabilităţile le produc anxietate şi rareori realizările le produc satisfacţie.
Ele suferă datorită sentimentelor, relaţiilor interpersonale şi a situaţiilor în care nu au controlul sau în care trebuie să se bazeze pe alţii sau în situaţiile în care evenimentele sunt imprevizibile.
Personalitatea posesiv-agresivă (negativistă)
Aceste persoane apar pasive, dar acest comportament este destinat pentru a evita responsabilitatea sau a controla sau pedepsi pe alţii. Comportamentul posesiv-agresiv se manifestă prin tărăgănare, ineficienţă.
Aceste persoane sunt de acord să efectueze sarcini pe nu doresc să le efectueze şi apoi subminează subtil ducerea sarcinii la bun sfârşit. Acest comportament ascunte ostilitatea sau dezaprobarea.
Personalitatea depresivă
Persoanele sunt posomorâte, îngrijorate, au o viziune pesimistă, descurajează şi deprimă persoanele care petrec mult timp în compania lor. Ei cred inconştient că suferinţa lor e un simbol, un semn de merit necesar pentru a câştiga dragostea sau admiraţia celorlalţi.
Pentru ele satisfacţia personală e nemeritată şi plină de păcat.